Durerea de genunchi nu este doar o problemă izolată pentru sportivi sau persoane în vârstă. Tot mai multe persoane, indiferent de vârstă, încep să se confrunte cu disconfort articular, rigiditate și limitarea mobilității. Una dintre cele mai răspândite afecțiuni articulare este gonartroza, o boală degenerativă care afectează în special genunchiul. În acest articol, vom analiza ce presupune această afecțiune, cum evoluează și ce soluții sunt disponibile pentru pacienți.
Cum se instalează boala și cine este afectat
Gonartroza apare prin degradarea progresivă a cartilajului articular din genunchi. Pe măsură ce acest strat protector se subțiază, oasele încep să se frece unele de altele, provocând durere, inflamație și reducerea capacității de mișcare. Deși este mai frecventă la persoanele peste 50 de ani, boala nu este exclusiv legată de vârstă. Traumatismele repetate, kilogramele în plus, sedentarismul sau anumite anomalii de aliniere a articulației pot grăbi apariția simptomelor chiar și la persoane mai tinere.
Simptome care nu trebuie ignorate
Durerea localizată în jurul genunchiului, care se intensifică la efort și se ameliorează în repaus, este unul dintre cele mai timpurii semne. De asemenea, mulți pacienți descriu senzația de „blocare” a genunchiului sau dificultăți la urcarea scărilor. Pe măsură ce boala avansează, pot apărea deformări vizibile ale articulației și limitări severe în desfășurarea activităților zilnice. Diagnosticul se stabilește printr-un consult ortopedic completat de investigații imagistice, precum radiografiile sau RMN-ul.
Tratament conservator și intervenții chirurgicale
În fazele inițiale, tratamentul gonartrozei urmărește reducerea durerii și menținerea mobilității. Se recomandă modificări ale stilului de viață, cum ar fi scăderea în greutate, exerciții fizice ușoare sub supravegherea unui kinetoterapeut, fizioterapie și administrarea de antiinflamatoare sau suplimente articulare. În unele cazuri, injecțiile intraarticulare cu acid hialuronic pot oferi ameliorare temporară.
Însă în stadiile avansate, când durerea devine invalidantă, poate fi necesară protezarea genunchiului. Alegerea unui model de proteza de genunchi se face după o evaluare atentă a stării generale a pacientului, a gradului de afectare a articulației și a nivelului de activitate fizică. Recuperarea postoperatorie joacă un rol esențial în recăpătarea funcționalității și implică un program personalizat de reeducare musculară și mobilizare progresivă.
Prevenție și îngrijire pe termen lung
Chiar dacă unele cauze ale gonartrozei nu pot fi controlate, există măsuri eficiente de prevenție care pot întârzia instalarea simptomelor. Menținerea unei greutăți corporale optime, practicarea regulată a unor activități care nu suprasolicită articulațiile, cum ar fi înotul sau mersul pe bicicletă, și evitarea pozițiilor prelungite care solicită genunchii sunt recomandări importante. De asemenea, controalele medicale regulate pot duce la identificarea precoce a semnelor degenerative, permițând o intervenție timpurie.
Impactul gonartrozei asupra calității vieții
Pe termen lung, gonartroza netratată afectează semnificativ calitatea vieții pacientului. Limitarea mobilității, durerea cronică și dificultatea în desfășurarea activităților simple, precum mersul sau statul în picioare pentru perioade scurte, duc adesea la izolare socială și chiar la episoade de depresie. Este important ca persoanele care observă aceste simptome să nu le ignore și să solicite sprijin medical din timp. Cu cât tratamentul este inițiat mai devreme, cu atât șansele de a menține o viață activă și funcțională sunt mai mari.
Ce alternative există atunci când tratamentele clasice nu mai funcționează
În cazurile în care metodele conservatoare nu mai oferă rezultate, iar durerea devine severă, una dintre cele mai eficiente soluții este implantarea unei proteze de genunchi. Această intervenție chirurgicală modernă poate reda pacienților independența și mobilitatea, chiar și în stadii avansate ale bolii. Protezele actuale sunt durabile, eficiente și permit reluarea multor activități cotidiene. După operație, este esențial ca pacientul să urmeze un program de recuperare bine structurat, care include exerciții personalizate și monitorizare medicală constantă.
